România riscă să intre în categoria “junk”

România riscă să intre în categoria “junk” până la finalul anului, o ipoteză care până recent părea alarmistă, dar care acum prinde contur în fața realităților economice tot mai fragile. Agențiile internaționale de rating, precum Moody’s, Fitch și S&P Global, plasează deja România într-o zonă gri, foarte aproape de pierderea statutului de țară cu investiții recomandate. Dacă tendințele actuale continuă, retrogradarea este nu doar posibilă, ci probabilă.

Din perspectiva acestor agenții, România dă semne clare de instabilitate macroeconomică. Datoria publică este în creștere accelerată, deficitul bugetar este scăpat de sub control, iar guvernul pare lipsit de un plan coerent de redresare. În timp ce statele vecine au început deja consolidarea fiscală, România continuă să funcționeze pe deficit structural, susținut de împrumuturi masive pe termen scurt. Cheltuielile publice depășesc constant veniturile, iar investițiile sunt amânate sau fragmentate din lipsă de fonduri.

Un factor critic este dezechilibrul cronic între venituri și cheltuieli. România colectează puțin din taxe și impozite, având una dintre cele mai scăzute ponderi ale veniturilor fiscale în PIB din Uniunea Europeană. Acest lucru nu doar că limitează capacitatea statului de a finanța servicii esențiale, dar îl obligă să se împrumute constant pentru a susține plata salariilor, pensiilor și a altor obligații curente. În paralel, evaziunea fiscală rămâne uriașă, iar digitalizarea ANAF este întârziată și ineficientă.

Deficitul comercial al României atinge niveluri istorice. Importăm mult mai mult decât exportăm, iar leul este sub presiune constantă. Această balanță externă negativă adaugă presiune suplimentară asupra finanțelor țării, mai ales în contextul unui context global instabil, cu dobânzi ridicate și acces tot mai costisitor la piețele internaționale de capital.

În același timp, inflația rămâne ridicată, afectând puterea de cumpărare a populației. Chiar dacă Banca Națională a României încearcă să controleze fenomenul prin menținerea dobânzii de referință, efectele sunt limitate în lipsa unor politici fiscale corelate. Consumul este alimentat artificial prin măsuri populiste, fără acoperire reală, iar economia dă semne de supraîncălzire nesustenabilă.

Toate aceste semnale conduc spre concluzia că România riscă să fie retrogradată în categoria „junk”, adică titlurile sale de stat să nu mai fie considerate sigure pentru investiții. O astfel de decizie ar însemna automat creșterea costurilor de împrumut, scăderea încrederii investitorilor străini și foarte probabil, declanșarea unui lanț de măsuri dure impuse intern: majorarea TVA-ului, creșteri de impozite, tăieri bugetare, inclusiv reducerea salariilor și pensiilor. Guvernul actual evită aceste teme în discursul public, dar realitatea financiară nu poate fi ignorată la nesfârșit.

Este important de remarcat că niciuna dintre marile agenții de rating nu a declarat că România este în siguranță. Dimpotrivă, evaluările recente ne arată că ne aflăm pe o pantă descendentă, iar lipsa măsurilor credibile de consolidare fiscală accentuează acest risc. Suntem într-o zonă gri, în care fiecare lună contează. Dacă măsurile de austeritate nu vor fi luate din proprie inițiativă, vor fi impuse de realitatea economică sau de instituțiile financiare internaționale.

În opinia mea, dacă trendul actual continuă, România va fi retrogradată în categoria junk până la finalul anului sau cel târziu în prima parte a anului viitor. Nu pentru că agențiile de rating ar avea ceva cu noi, ci pentru că cifrele nu mint. Iar cifrele arată dezechilibru, haos bugetar și o lipsă periculoasă de asumare politică. Guvernul joacă un joc pe termen scurt, în care totul se bazează pe iluzia că banii vin de undeva, mereu, dar piețele nu iartă.

Intrarea în junk nu este un dezastru total, dar este un semnal sever că România trebuie să-și regândească complet modelul economic. Este o problemă de credibilitate, de disciplină fiscală și de viziune. Fără corecturi serioase și asumate, vom plăti un preț greu, nu doar economic, ci și social în următoarele luni.

În final, nu putem spune că nu am fost avertizați. Toate datele erau deja acolo. Ceea ce urmează ține de voință politică și luciditate economică două resurse care, din păcate, par tot mai rare în România anului 2025.