Inteligența artificială a început deja să înlocuiască programatorii. Ce urmează pentru omenire?

Inteligența artificială nu mai este o promisiune a viitorului, ci o realitate care redefinește prezentul. În mod concret, această transformare tehnologică deja produce efecte directe și vizibile în piața muncii, mai ales în Statele Unite, acolo unde profesii considerate până recent „imune” în fața automatizării  precum cea de programator  încep să fie afectate semnificativ. Acolo unde odinioară era nevoie de echipe întregi de dezvoltatori, astăzi companiile se bazează pe sisteme inteligente care pot genera cod, testa aplicații sau construi prototipuri în câteva secunde. Asta înseamnă că se renunță la oameni. Nu teoretic. Ci acum.

Statisticile sunt deja alarmante. Numărul locurilor de muncă în domeniul programării a început să scadă în mod accelerat în ultimii doi ani, iar tendința este clară: instrumente precum GitHub Copilot sau ChatGPT, integrate în fluxuri de lucru reale, elimină necesitatea intervenției umane în tot mai multe sarcini repetitive. Nu vorbim doar de „ajutor digital” sau productivitate crescută. Vorbim despre înlocuire directă. Locuri de muncă șterse. Proiecte automatizate. Roluri restrânse sau complet eliminate.

Această schimbare nu se oprește aici. Estimările celor mai mari firme de analiză economică arată că până la finalul anului 2025, zeci de milioane de oameni din întreaga lume ar putea deveni șomeri din cauza înlocuirii rapide cu inteligență artificială. Programatori, dar și analiști, contabili, redactori, chiar și piloți sau medici în anumite specializări  toți pot fi parțial sau total înlocuiți. Modelele generative avansate pot scrie texte juridice, crea strategii de marketing, genera cod sursă sau interpreta date financiare complexe într-un mod care, până recent, părea science-fiction.

Această viteză amețitoare pune în dificultate guvernele și instituțiile internaționale, care nu sunt pregătite pentru un val masiv de șomaj tehnologic. Dincolo de analizele reci, există o realitate crudă: milioane de oameni riscă să rămână fără sursă de venit, fără identitate profesională și, în multe cazuri, fără direcție. În acest context, apar două scenarii mari în care omenirea ar putea evolua.

Primul scenariu presupune implicarea activă a guvernelor, prin introducerea unui sistem de venit de bază universal, care să le ofere tuturor cetățenilor un sprijin financiar minim garantat, indiferent dacă lucrează sau nu. Acest venit ar avea rolul de a asigura supraviețuirea demnă în era automatizării, dar ridică la rândul lui întrebări dificile despre echitate, motivație, sustenabilitate fiscală și control. O asemenea măsură ar schimba radical relația dintre muncă și recompensă în societate și ar cere o restructurare completă a modelului economic global. Nu toate statele sunt pregătite pentru așa ceva.

Al doilea scenariu, mai sumbru, implică o segregare socială profundă, în care cei înlocuiți de IA devin o clasă marginalizată, separată de restul populației active. Fără sprijin social sau integrare, acești oameni ar putea deveni victime ale excluziunii, frustrării și instabilității sociale. O societate care se divide între cei care controlează tehnologia și cei care au fost înlocuiți de ea riscă să devină un teren fertil pentru tensiuni economice, politice și chiar revolte. Adevărata problemă nu este doar tehnologică, ci profund umană: ce facem cu oamenii care nu mai sunt „necesari” într-un sistem optimizat de algoritmi?

Din punctul meu de vedere, realitatea este că niciuna dintre cele două soluții nu este simplă sau confortabilă. Nu putem ignora progresul  IA aduce beneficii uriașe în medicină, știință, educație, infrastructură, climă  dar nici nu putem sacrifica milioane de vieți pentru eficiență. Viitorul va trebui să fie negociat atent, cu empatie, luciditate și viziune. Dacă guvernele aleg să susțină doar dezvoltarea tehnologică și ignoră nevoile umane, vom crea o lume a dislocării permanente. Dacă însă alegem un model în care omul rămâne în centrul deciziilor, putem transforma această criză într-o revoluție umană, nu doar digitală.

A sosit momentul în care trebuie să ne întrebăm nu doar ce poate face inteligența artificială, ci și ce vom mai lăsa omului să facă. Iar răspunsul la această întrebare va modela nu doar economia viitorului, ci întreaga structură a lumii în care vom trăi.

Mădălin Ianuș
Mădălin Ianuș